Exercitiu de imaginatie

Scrisesem acum 2 zile de declaratia d-lui primar Oprescu.

 Propun sa facem un exercitiu de imaginatie ce se poate intampla in cazul unui dezastru, sa spunem in Bucuresti, prin prisma unor locuitori ai orasuluii.

D-l Popescu Ion este tanar, are in jur de 30 de ani, casatorit, fara copii. Lucreaza ca agent de vanzari la o multinationala. Acum 4 ani, in timpul boom-ului imobiliar a reusit sa isi cumpere apartamentul de 2 camere la etajul 4 al unui bloc. E adevarat, cu credit pina la pensionare si cu o suma cu 5 zerouri in euro, dar a reusit. In fiecare zi lucreaza de 9.00 dimineta pana seara la 19.00-20.00 cand preia  ultima comanda. Este obositor , dar doar asa reuseste sa isi plateasca creditul si sa traiasca la limita decentei. 

Este 2 dimineata. Se trezeste buimacit de o serie de zdruncinaturi si un zgomot asurzitor. Nu stie ce se intimpla. Se uita la sotia sa langa el, la fel de buimacita. Realizeaza ca din dormitorul lor au o priveliste direct afara. Lipseste bucataria si baia. Este frig. Luminile nu mai functioneaza. Isi da seama ca a fost un cutremur si inca se chinuie sa inteleaga de ce jumatate din apartament nu mai este. Ii este frica . Afara   zgomotele sunt deja  asurzitoare. Oamenii tipa, racnesc, se cauta unii pe altii si peste toate acestea ,suieratul produs de deschiderea supapelor de la statia termo este omiprezent. 

Dupa un timp incepe sa proceseze. Ii este sete. Nu are apa. Sotia se plinge de durerea de spate care o chinuie de cateva zile in urma. Nu au medicamente. S-au terminat si el a fost delasator sa cumpere.

Nu le ramane decat sa astepte venirea echipelor de salvatori.

Marius-Cristian este pompier. A fost la sute de interventii, care de care mai diverse, si stie cat de firava poate fi viata. In timpul lui liber vorbeste oamenilor sa se pregateasca cu un minim necesar pentru orice situatie de urgenta. 

Tocmai a fost un cutremur. Sta la casa. A facut un efort urias ,el si familia lui ,pentru  siguranta lor si celor 2 copii in caz de cutremur. Stie ca trebuie sa ajunga la comandament cat mai repede. Inainte sa plece la datorie , verifica daca lanternele pregatite sunt la locul stiut si sunt functionale. Verifica daca radioul pe baterii care il au mai functioneaza. Nu l-au deschis de ani de zile, dar acum se vor baza pe el. Fara curent electric doar asa pot ascula comunicatele postului national de radio. La o scurta privire socoteste ca este destula apa si sunt destule conserve cat sa hraneasca un batalion. Isi saruta sotia si copii si pleaca la munca. Nu stie cat de curand o sa ii vada. De auzit nici atit, reteaua de telefonie mobila si fixa nu mai functioneaza.

Pleaca cu motocicleta.In afara de bicicleta este singurul mijloc de transport care mai poate fi folosit. Este noapte. Toata lumea este pe strazi, pe jos dar mai ales cu masina. Totul este haotic , masinile sunt pe contrasens, toata lumea claxoneaza, se injura nu se inainteaza nici macar 1 metru.  Din cand in cand in departare se aude cate o explozie sau zgomot de pereti prabusindu-se. Se uita furios cum masinile de interventie inainteaza greu. Sau deloc. Isi aduce aminte ca ieri la sirenele SMURD-ului intersectia s-a eliberat instant. Acum parca nimeni nu le aude. 

Intra in vestiar si se echipeaza urgent. Din 20 de colegi 6 nu au venit si nu pot fi contactati. Unul singur a anuntat ca nu vine, ca intelege riscurile dar nu il mai intereseaza. Casa parintilor lui a cazut si el a plecat sa incerce supraomenescul. Marius nu il condamna. Poate si el ar fi gandit asa in locul lui. Dar nu mai are timp sa filozofeze. Trebuie sa ajunga la un bloc de 4 etaje . O parte este prabusita dar sunt destui supravietuitori. Oamenii aia conteaza pe el si echipa lui.

-Continuarea in postul urmator-